Ați văzut măcar vreun film cu scene din antichitate? Gen Troia? Sau măcar cu războiul din Evul Mediu? Atunci ați observat că, pe lângă săbii, arcuri, halebarde, sau alte arme mai primitive există lănci și sulițe. Care e diferența?
Ca să explic pe foarte scurt, sulița se aruncă, lancea nu. În filmul Inimă Neînfricată există o scenă, pe la început, unde Mel Gibson comandă o armată scoțiană. Cavaleria grea a englezilor se năpustește la ei, iar el comandă cu o secundă înainte de ciocnirea lor să ridice niște pari de lemn ascuțiți, astfel călăreții neavând timp să se oprească, iar caii sunt omorâți... crud. Chestia e că acei pari funcționează ca niște lănci. Lăncile se țin în mână, și se luptă cu ele.
În 300, film pe care cu siguranță l-ați văzut, vedeți că spartanii folosesc niște lănci - sau sulițe? Ei bine, acelea sunt lănci, dar de ce le aruncă? În Grecia Antică, bronzul, un aliaj de cupru și staniu, era materialul principal din care erau confecționate armele. Era rezistent și ușor, iar spartanii puternici, astfel profitând și folosind lăncile solide de la distanță.
Nu uitați că există și sulițe care nu sunt de aruncat. În general, acestea (cele de aruncat), au un profil subțire, aerodinamic și o greutate medie (dacă ar fi foarte ușoare, vântul le-ar afecta traiectoria). Cu stimă,
Pintilie Sebastian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu