Ace

Cine nu le urăște? Dar eu nu mă refer la seringi, mă refer la...

Viespi. Le urăsc. Îmi vine să le omor! Azi m-a pișcat una! Nu îmi vine să cred cât de enervante sunt! Pur și simplu, fugeam, când m-am lovit frontal de una, iar ca pedeapsă m-a înțepat pe spate, în zona mușchiului trapez - sau zona gâtului cu cei care nu iubesc anatomia.

Dar ce face acul unei viespi un coșmar teribil (nu ca atunci când ai rămas fără pizza, mă rog...)? Ei bine, după o cercetare am descoperit.

Conform site-ului „HowStuffWorks”, un site foarte interesant, scopul acului și al veninului (sper că știați că viespea are venin) este de a imobiliza insectele pentru a facilita transportarea acestora la cuib. Mă rog, pentru insectele mici, acul acesta e ca o adevărată armă de atac. Dar pentru noi? Ei bine, viespea ne consideră ostili și dușmanii ei (sau poate invers), iar acul trebuie să fie destul de dureros pentru a ne îndepărta. Deși suntem de nu știu câte mii de ori mai grei decât ea, tot simțim durerea profundă, enervantă a acului.

Ca să rezum cum funcționează acul, vă voi spune pe scurt că durerea, în primul rând, este transmisă la creier prin neuroni: „Hey, vezi că ai călcat pe ceva ascuțit, bravo, acum fugi” sau „Ți-a tras Ana o palmă, ferește-te de a doua” etc. Veninul viespii face ca țesuturile din jurul înțepăturii să se dezintegreze, iar când unul din ele e un neuron (adică mereu)... au. Norepinefrina face ca sângele să stagneze, astfel veninul cauzează mai multă durere, până când, diluat, reușește să plece cu sângele (binecuvântat fie momentul acela). În final, hialuronidaza face ca veninul distrugător de celule să se răspândească la alte țesuturi prin membranele celulelor, legăturile dinte ele, astfel apărând roșeața. Și de aceea simți că nu te-a pișcat un ac, ci a trecut un bolovan prin tine.

Sper că nu v-am plictisit cu detaliile despre necruțătoarea „vine la tine să te înțepe”, vreau să spun viespe. Cu stimă,

Pintilie Sebastian